Deşi Dumnezeu a răspuns că nu va nimici poporul, El a decretat însă ca dintre toţi bărbaţii de la vârsta de douăzeci de ani în sus, care au ieşit din Egipt şi erau în stare sa meargă la război (Num 26:64,65; Deut. 2:14), numai Iosua şi Caleb aveau să intre în Ţara Promisă. Restul aveau să peregrineze prin pustiu timp de patruzeci de ani, până la moartea acelei generaţii necredincioase. Fiii au fost nevoiţi să sufere consecinţele necredinţei lor (v. 33). Dar după patruzeci de ani avea să li se îngăduie să intre în Ţara Promisă. Au fost decretaţi patruzeci de ani deoarece spionii au petrecut patruzeci de zile în expediţia lor în Canaan (v. 34). Această perioadă este redată aici ca cifră rotunjită. În fapt, a fost vorba de vreo treizeci şi opt de ani. Au trecut însă patruzeci de ani de la ieşirea Israelului din Egipt până când au ajuns în Canaan. Poporul a refuzat să primească binele pe care ar fi dorit să i-l dăruiască Domnul. Prin urmare, israeliţii au fost nevoiţi să sufere răul pe care l-au ales ei. Dar faptul că au fost excluşi din ţară nu înseamnă că ei au fost pierduţi pe veci. Mulţi dintre ei au fost salvaţi prin credinţa în Domnul, chiar dacă au suferit pedeapsa Lui guvernamentală în viaţa de aici datorită neascultării lor.

Nu se ştie care a fost traseul exact pe care l-au urmat israeliţii în timpul peregrinărilor lor prin pustiu. Există destul de multă incertitudine şi cu privire la durata şederii lor la fiecare din popasurile pe care le-au făcut. De pildă, unii cred că la Cadeş ei au petrecut peste treizeci şi şapte de ani şi că timp de un an au fost angajaţi în călătoria făcută de ei în sud până la ţărmul Mării Roşii, cunoscut în prezent sub denumirea de Golful Aqaba. Multe din denumirile geografice aflate de-a lungul traseului lor de la Sinai la Câmpiile Moabului nu mai pot fi identificate în ziua de azi.

Slava Domnului din versetul 31 se referă la slava Lui ca Judecător drept, care îi pedepseşte pe israeliţii neascultători. Israeliţii L-au ispitit pe Dumnezeu de zece ori (v. 22), după cum urmează: la Marea Roşie (Ex. 14:11, 12), la Mara (Ex. 15:23), în Pustiul Sin (Ex. 16:2), apoi cu prilejul celor două rebeliuni legate de mană (Ex. 16:20, 27), la Refidim (Ex. 17:1), la Horeb (Ex. 32:7), la Tabera (Nu. 11:1), la Kibroth Hataava (Num 11:4.) şi la Cadeş (murmurele care au urmat raportului adus de spioni - Numeri 14).

Dintre cei 603.550 de războinici ieşiţi din Egipt, doar Iosua şi Caleb au pătruns în Ţara Promisă (v. 29,30; Deut. 2:14).