Moise nu a încercat să se apere, ci s-a încrezut în Dumnezeu, Cel care l-a aşezat în poziţia de conducător. Familia sa (cap. 12), liderii (cap. 16) şi, în ultimă instanţă, întreaga adunare (16:41,42) i-au contestat autoritatea. Dar când s-a abătut judecata lui Dumnezeu asupra adversarilor săi, Moise nu s-a bucurat, ci a mijlocit pentru ei. Cu adevărat el a fost un om foarte smerit, mai mult decât toţi oamenii de pe pământ. Faptul că a consemnat acest lucru despre sine nu ştirbeşte cu nimic smerenia sa, ci ilustrează adevărul textului de la 2Petru 1:21b; el a scris în măsura în care a fost mânat de Duhul Sfânt.