După aceea leviţii menţionaţi în versetele 4 şi 5 au condus poporul într-o mare rugăciune de mărturisire (v. 6-37) şi dedicare (v. 38). Unii cred că Ezra a condus rugăciunea, deşi numele său nu este menţionat concret. Este una dintre cele mai lungi rugăciuni din Biblie, rădăcinile ei fiind înfipte adânc în istoria sacră.
Tema principală care străbate această rugăciune este credincioşia lui Dumnezeu, în pofida neascultării Israelului. Rugăciunea se poate împărţi în următoarele părţi: Creaţia (v. 6); chemarea lui Avraam şi legământul încheiat de Dumnezeu cu el (v. 7,8); exodul din Egipt (v. 9-12); darea legii la Muntele Sinai (v. 13,14); modul miraculos în care a avut Dumnezeu grijă de ei în timpul peregrinărilor lor prin pustiu (v. 15); frecventele răzvrătiri ale Israelului în pustiu, contrastate cu bunătatea fără greş a lui Dumnezeu (v. 16-11); cucerirea Canaanului (v. 22-25); era judecătorilor (v. 26-28); avertismentele nesocotite şi captivitatea care s-a abătut peste ei în consecinţă (v. 29-31); apelul la iertare şi izbăvire de consecinţele captivităţii (v. 32-37); dorinţa oamenilor de a încheia un legământ cu Dumnezeu (v. 38).
Un alt mod de a defalca rugăciunea este de a urma firul ei care străbate cărţile Bibliei: v. 6-8, Geneza; v. 9-13, Exod; v. 14, Levitic; v. 15-20, Numeri (cu excepţia versetului 18); v. 21-23, Numeri şi Deuteronom; v. 24, 25, Iosua; v. 26-29, Judecători; v. 30-37, 1 Samuel la 2 Cronici. Avem aici o rugăciune cu adevărat biblică! Evenimentele sunt văzute din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Credincioşia Sa este recunoscută de-a lungul întregii rugăciuni, iar îndurarea şi harul sunt cotate ca singura temelie pe care poate dăinui naţiunea.
În multe privinţe ultimul verset (38) constituie partea ce mai importantă a rugăciunii. Evreii şi-au dat seama că la ei era problema, nu la Domnul, drept care s-au hotărât sa facă ceva pentru rezolvarea ei (vezi capitolul 10 pentru detalii asupra legământului). Rugăciunea şi mărturisirea, oricât de importante ar fi, nu pot înlocui ascultarea.