Această sărbătoare anticipa şi întruchipa acel timp când Israelul va locui în siguranţă în Ţara Promisă. Evreii au făcut astfel toate pregătirile pentru celebrarea sărbătorii, prima oară când aceasta se sărbătoarea din nou cu întreaga adunare, din zilele lui Iosua. (Primii exilaţi repatriaţi la Ierusalim sub Zorobabel celebraseră parţial această sărbătoare - Ezra 3:4). Şi astfel au fost ridicate colibe pe acoperişurile caselor, în curţi şi pe străzi. Inimile oamenilor se umpleau de bucurie pe măsură ce se deschideau zilnic pentru a sorbi cu nesaţ Cuvântul lui Dumnezeu. Sărbătoarea a durat de pe data de cincisprezece ale lunii până în a douăzeci şi doua zi a lunii.