Toată lumea ştia că Neemia este un om cucernic, care se teme de Cuvântul Domnului. În aceste condiţii, au fost angajaţi nişte profeţi mincinoşi, care să încerce să-l determine pe Neemia, prin vicleşug, să păcătuiască şi să-şi atragă mânia lui Dumnezeu. Un evreu, pe nume Şemaia, care era în ascuns un informator al vrăjmaşului, l-a avertizat pe Neemia că se punea la cale un complot împotriva vieţii sale, drept care ar fi bine ca guvernatorul să intre împreună cu el în templu, ca să fie la adăpost. Dar Neemia a văzut numaidecât viclenia propunerii profetului fals. Potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, doar preoţii aveau voie să intre în templu. Desigur, Neemia ştia acest lucru, drept care a preferat să-şi rişte viaţa, decât să calce legea. Şi astfel s-a năruit şi a treia încercare a lui Sanbalat de a-i prinde în cursă pe Neemia, acesta rămânând nevătămat.

Versetele 9 şi 14 constituie exemple a ceea ce s-a numit: „rugăciuni fulger" (în terminologia devoţiunii, acestea se numesc „rugăciuni fulger", în engleză „rugăciuni săgeată" n.tr., deoarece se îndreaptă cu cea mai mare viteză spre tronul lui Dumnezeu) care au caracterizat viaţa lui Neemia (vezi şi 2:4; 4:9; 5:19;). El şi-a făcut un obicei din a se îndrepta imediat spre Domnul în rugăciune, în orice criză prin care a trecut. Matthew Henry comentează pe această temă: Vărsându-şi tot amarul cu privire ta răutatea lor, la eforturile de a-l înfrica şi de a-i slăbi mâinile, Neemia îşi înalţă inima spre Cer, rostind această rugăciune scurtă: „Acum, Dumnezeule, întăreşte-mi mâinile”. De un sprijin nespus de mare şi de o dulce mângâiere au parte oamenii buni când, copleşiţi fiind de greutăţi şi încercări, ei ştiu că au un Dumnezeu, la care se pot duce pentru a primi de la El, prin credinţă şi rugăciune, harul de a reduce la tăcere temerile lor, fiindu-le întărite mâinile când duşmanii lor se luptă din răsputeri să le umple inimile de groază şi să le slăbească mâinile. Când şi noi, în lucrarea şi lupta noastră creştină, păşim pe un teren deosebit de slujire sau de conflicte, bine ar fi să ne rugăm şi noi cu aceste cuvinte: „Am în faţă sarcina cutare de îndeplinit. Iată ispita cu care mă lupt. O, Doamne, întăreşte mâinile mele!"