Capitolul 5 se încheie cu o scurtă relatare a mandatului de doisprezece ani al guvernării lui Neemia. Ni se spune că el s-a întreţinut singur, refuzând să pretindă oamenilor să-l întreţină. Astfel el nu a profitat de poziţia deţinută pentru a-şi aduna pământuri sau pentru a-şi strânge averi din care să trăiască fără griji în viitor. Mai degrabă, şi-a dedicat fiecare clipă din timpul său consolidării Ierusalimului, pentru ca fraţii săi să poată trăi în siguranţă, iar nu pentru a strânge averi personale. A pus bucate din belşug pe masa sa, purtându-se cu ospitalitate faţă de străini. Toate acestea le-a făcut pentru că s-a temut de Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ţinea seama de jertfele sale, asta îi era de ajuns lui Neemia.