Presiunile externe exercitate din partea arabilor, amoniţilor şi aşdodiţilor nu constituiau singura primejdie. Uneori imensitatea lucrării pe care o executau părea să-i strivească pe evrei pe plan sufletesc. Grămezile de moloz ce păreau interminabile au secătuit resursele lor de energie, slăbindu-le moralul (v. 10).
Când concetăţenii lor ce trăiau în afara zidurilor Ierusalimului au tras un semnal de alarmă cu privire la pericolul unui atac iminent, Neemia i-a postat pe oameni în spatele porţiunilor mai scăzute ale zidului, înarmându-i şi încurajându-i să-şi aducă aminte de Domnul şi să lupte."
Iată cum arată, în urma săpăturilor arheologice, o porţiune din zidul construit de Neemia după repatrierea evreilor din captivitatea babiloneană.