Dându-şi seama că atacul lor nu-i va lua prin surprindere pe evrei, cum scontaseră ei, duşmanii lui Iuda au renunţat la ideea unui atac frontal. Începând din acel moment, jumătate din evrei lucrau pe şantier, în timp ce cealaltă jumătate făcea de gardă. Chiar şi constructorii purtau arme asupra lor. Neemia avea mereu în preajma sa un om care să sune din goarnă în cazul unui atac, pentru a-i aduna pe oamenii răspândiţi de-a lungul zidului. Celor care veniseră din zonele situate în afara Ierusalimului li s-a poruncit să înnopteze în Ierusalim, pentru a fi disponibili în caz de atac. Strategia lor era alcătuită din trei elemente: rugăciunea, vegherea şi munca. Oamenii au urmat curajul şi tenacitatea de fier a liderului lor. Neemia, împreună cu rudele, servitorii şi cu garda persană care l-a însoţit, nu au pregetat nici o clipă, făcând de veghe tot timpul asupra cetăţii.