Neemia purta pe inimă o povară pentru rămăşiţa lui Iuda. Deşi el nu avusese parte de vicisitudinile prin care trecuseră ei, s-a identificat cu ei, refuzându-şi luxul de la palat, pentru a posti, a jeli şi a se ruga. El a mărturisit păcatele lor ca şi când ar fi fost ale lui, rugându-L pe Dumnezeu să-Şi aducă aminte de Cuvântul Său şi să fie credincios cu privire la revenirea poporului Său, cum fusese şi în privinţa împrăştierii sale. De asemenea L-a rugat pe Domnul să-l facă să capete trecere în ochii regelui, având în vedere planul îndrăzneţ de ajutorare a fraţilor săi ce se contura în mintea lui. Zile întregi el a pledat cazul său în faţa Celui Preaînalt.
Neemia este dat adesea ca exemplu de conducere eficientă. Mai întâi, el a avut o viziune cu privire la ţelul urmărit. După ce a analizat problema, s-a decis ce curs de acţiune va iniţia pentru a realiza obiectivul propus. Apoi i-a motivat şi pe alţii, determinându-i să-i împărtăşească viziunea şi să se implice activ. În continuare, îl vedem delegând-şi autoritatea şi repartizând sarcinile de îndeplinit, el asumându-şi rolul de supraveghetor, care verifică periodic desfăşurarea lucrărilor, până la încheierea cu succes a proiectului.