A. Expulzarea lui Tobia din templu (13:1-9)
După ce a slujit doisprezece ani în Ierusalim, în anul 433. Î.Cr. Neemia a revenit în Babilon pentru o perioadă neprecizată de timp. Apoi a obţinut permisiunea de a vizita din nou Ierusalimul, această vizită fiind consacrată îndreptării unor abuzuri. „În ziua aceea" (v. 1) ar putea fi o referire la ultimul capitol sau s-ar putea referi la o altă zi din timpul absenţei lui Neemia (v. 6). Indiferent care din variante o acceptăm, este important că s-a citit Cuvântul, inclusiv acea parte care interzicea prezenţa moabiţilor şi a amoniţilor în mijlocul adunării. Aceşti canaaniţi nu numai că refuzaseră să le dea pâine şi apă copiilor lui Dumnezeu, ci, în plus, angajaseră serviciile lui Balaam ca să-i blesteme pe israeliţi. Dar Dumnezeu a transformat blestemul într-o binecuvântare. Ce Dumnezeu minunat este El!
Oamenii au răspuns, separându-se de toţi cei amestecaţi cu străinii în Israel.