Când l-au văzut mulţimile ducându-se acasă, purtând cu el rogojina pe care zăcuse, au înregistrat două tipuri de emoţii: frică şi uimire. Le era frică în prezenţa unei eveniment evident supranatural. L-au slăvit pe Dumnezeu pentru că a dat atâta putere oamenilor. Dar ei nu au prins adevărata semnificaţie a minunii săvârşite de Domnul. Vindecarea vizibilă a paraliticului a avut darul de a confirma că păcatele omului i-au fost iertate - deci minunea invizibilă. Din aceasta ei trebuiau să-şi dea seama că ceea ce au văzut nu era o demonstraţie a autorităţii pe care a dăruit-o Dumnezeu oamenilor, ci a faptului că însuşi Dumnezeu se afla printre ei, în Persoana Domnului Isus Cristos. Dar ei n-au priceput. Cât despre cărturari, ştim din relatarea evenimentelor care au urmat că şi-au împietrit inimile şi mai mult, fiind cuprinşi de necredinţă şi ură.