Atunci Marele Medic s-a atins de ochii lor şi i-a asigurat că, întrucât au crezut, vor vedea. Imediat ochii lor au devenit complet normali.
Omul spune: „Nu cred până nu văd." Dumnezeu spune: „Nu vezi până nu crezi." Isus i-a spus Martei: „Nu ţi-am spus că dacă vei crede vei vedea?" (Ioan 11:40). Cel care a redactat cartea către Evrei a remarcat: „Prin credinţă pricepem..." (11.3) Apostolul Ioan scrie şi el: „V-am scris vouă, celor care credeţi... ca să ştiţi." (1Ioan 5:13). Lui Dumnezeu nu-I este plăcută acea credinţă care pretinde ca mai întâi să se producă un miracol. El vrea ca noi să credem pentru simplul fapt că El este Dumnezeu.
De ce le-a atras Isus atenţia oamenilor vindecaţi să nu spună nimănui acest lucru? În cadrul notelor de la cap. 8:4 am sugerat că o explicaţie ar putea fi faptul că nu dorea să dea naştere la o mişcare prematură de a-L întrona ca Rege. Oamenii era încă nepocăiţi. El nu putea domni asupra lor până când aceştia aveau să se nască din nou. În plus, orice revoltă cu accente revoluţionare în favoarea lui Isus le-ar fi atras iudeilor cumplite represalii din partea guvernului roman. Mai mult, Domnul Isus trebuia să treacă mai întâi pe la cruce, înainte de a domni ca Rege. Orice încercare de blocare a drumului Său spre Calvar ar fi fost o abatere de la planul dinainte stabilit al lui Dumnezeu.