Au venit la El patru bărbaţi, purtând un paralitic culcat pe un pat improvizat. Relatarea lui Marcu ne informează că procedau aşa din pricina mulţimii care nu-i lăsa să treacă. Astfel au fost nevoiţi să facă o spărtură în acoperiş şi să-l coboare pe om în prezenţa lui Isus (2:1-12). Când le-a văzut Isus credinţa, i-a spus paraliticului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate." Observaţi că El le-a văzut credinţa, Credinţa a fost aceea care i-a îndemnat să-l aducă pe invalid la Isus şi tot credinţa de care a dat dovadă bolnavul a stabilit legătura cu Isus. Domnul Isus a răsplătit mai întâi acest gen de credinţă, declarându-l pe om iertat de păcatele sale. Marele Medic a îndepărtat mai întâi cauza, şi abia apoi s-a ocupat de simtome. El a început cu binecuvântarea mai mare. Acest text ne face să ne punem întrebarea dacă Cristos a vindecat pe cineva fără să şi mântuiască acea persoană!