Isus a auzit ce au spus şi le-a răspuns: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi." Fariseii se considerau sănătoşi şi n-ar fi recunoscut nici în ruptul capului că ar avea nevoie de Isus. (în realitate, desigur, ei erau foarte grav bolnavi, spiritual, având o acută nevoie de vindecare.) Prin contrast cu ei, vameşii şi păcătoşii erau mult mai dispuşi să-şi recunoască adevărata stare şi să caute harul salvator al lui Cristos! Da, Isus nu s-a sfiit să mănânce cu păcătoşii. Dar şi dacă ar fi mâncat la un loc cu fariseii, I s-ar fi putut aduce aceeaşi acuză - ba chiar în măsură mai mare! Dacă Isus nu ar fi stat la masă cu păcătoşii, într-o lume ca a noastră, ar fi trebuit să mănânce singur toată viaţa. Dar e important să reţinem că atunci când a mâncat cu păcătoşii, niciodată nu S-a complăcut în faptele lor rele şi nu Şi-a compromis mărturia. Mai degrabă, a profitat de aceste prilejuri pentru a-i chema la adevăr şi sfinţenie.