Persoana care aude cuvintele lui Isus dar nu le împlineşte este ca un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. Omul acesta nu va fi în stare să reziste când vor veni furtunile vieţii: când ploaia a lovit în casa aceasta şi a suflat vântul, ea s-a prăbuşit, pentru că nu a avut o temelie solidă. Dacă cineva trăieşte după principiile Predicii de pe Munte, lumea îl va califica drept nechibzuit. Isus îl numeşte însă înţelept pe acest om. Lumea îl va considera înţelept pe cel care trăieşte după vedere, doar pentru clipa de faţă, doar pentru sine. Isus îl numeşte pe acest om nechibzuit. Este întru totul adecvat să se recurgă la comparaţia cu ziditorul înţelept şi cel nechibzuit, pentru a ilustra adevărurile evangheliei. Cei înţelept îşi pune toată încrederea în Domnul Isus, Domnul, şi Mântuitorul Lui, în Stânca pe care e zidită viaţa lui. Cel nechibzuit refuză să se pocăiască şi-L respinge pe Isus, nesocotind faptul că El e singura lui speranţă de mântuire. Dar tălmăcirea parabolei ne duce mult mai departe, dincolo de mântuire, la rezultatele practice care decurg din viaţa creştină.