T. Calea îngustă
Domnul ne previne acum că poarta de intrare pe calea uceniciei creştine este îngustă iar drumul greu (atât textul critic, cât şi cel majoritar redau textul de aici sub formă de exclamaţie: „Cât de strâmtă este poarta şi cât de dificilă este calea ce duce la viaţă şi ce puţini sunt cei ce o găsesc!" Când cele mai vechi manuscrise sunt în consens de respingere a textului tradiţional, în aceste cazuri ele sunt aproape întotdeauna corecte. În asemenea cazuri, tradiţia versiunii KJ are un suport textual şubred). Dar ei care îi urmează cu credincioşie învăţăturile găsesc viaţă din belşug. Pe de alta parte, există o altă poartă, largă, anume viaţa satisfacerii tuturor dorinţelor şi plăcerilor proprii. Sfârşitul acestei vieţi este pierzarea. Aici nu se discută despre pierzarea sufletului, ci despre eşecul de a trăi în practică scopul pentru care ai fost creat.
Versetele acestea mai au o aplicaţie la evanghelie, prin faptul că descriu cele două căi şi cele două destine ale omenirii. Poarta largă şi calea lată duc la pierzare (Proverbe 16:25). În schimb, poarta îngustă şi calea grea duc la viaţă. Isus este şi poarta (Ioan 10:9), şi calea (Ioan 14:6). Acum însă, deşi această aplicaţie a textului este valabilă, interpretarea este destinată credincioşilor. Isus spune că pentru a-L urma pe El se cere credinţă, disciplina şi răbdare. Dar viaţa aceasta grea este singura demnă de a fi trăită. Dacă vei alege calea uşoară, vei avea o mulţime de camarazi pe drum, dar vei pierde lucrurile cele mai alese pe care ţi le rezervase Dumnezeu!