Legătura imediată dintre versetul 12 şi cel precedent pare să fie următoarea: întrucât Tatăl nostru ne dă atâtea lucruri bune, şi noi, la rândul nostru, trebuie să-I urmăm exemplul, dând dovadă de omenie (bunătate) faţă de alţii. Dar proba prin care putem verifica dacă o acţiune va fi benefică pentru alţii este de a vedea dacă noi înşine am dori să avem parte de ea. „Regula de aur" fusese exprimată, în termeni negativi, cu cel puţin o sută de ani înainte de vremea Domnului Isus de către rabinul Hillel. Dar exprimând regula în termeni pozitivi, Isus depăşeşte cadrul pur restrictiv al acestui principiu, trecând la domeniul pozitiv, al unei acţiuni deliberate de a face bine altuia. Creştinismul nu constă doar din efortul de a te abţine de la comiterea păcatului, ci este o forma pozitivă a facerii de bine.
Această afirmaţie a lui Isus este legea şi proorocii, adică ea rezumă învăţăturile morale ale Legii lui Moise şi ale scrierilor Profeţilor lui Israel. Neprihănirea cerută de Vechiul Testament este împlinită în credincioşii convertiţi, care umblă astfel după îndemnurile Duhului (Romani 8:4). Dacă s-ar aplica pe plan internaţional acest verset, ar avea darul de a transforma toate domeniile relaţiilor dintre naţiuni, al vieţii politice din orice stat, al vieţii familiei şi bisericii.