În versetele 5 şi 7, în textul original grec se foloseşte pronumele pentru persoana a doua plural, „voi". Dar în versetul 6 se revine la persoana a doua singular, „tu", pentru a se sublinia comuniunea personală cu Dumnezeu.
Cheia primirii unui răspuns la rugăciunile noastre constă în a ne ruga în ascuns (adică „du-te în cămăruţa ta şi închide uşa"). Dacă motivul real pe care-l urmărim este să facem ca rugăciunea noastră să străbată până la Dumnezeu, atunci negreşit El ne va auzi şi ne va răspunde. Ar însemna însă să-i atribuim acestui pasaj sensuri nedorite, dacă l-am invoca pentru a interzice rugăciunea în public. Membrii bisericii primare se adunau la rugăciunea colectivă (Fapte 2:42;12:12;13:3;14:23;20:36). Important este nu unde ne rugăm, ci de ce ne rugăm - ca să fim văzuţi de oameni, sau ca să fim auziţi de Dumnezeu?