Concluzia pe care o desprindem de aici este că nu trebuie să ne petrecem viaţa într-o căutare febrilă după mâncare, băutură sau îmbrăcăminte pentru viitor. Neamurile neconvertite trăiesc pentru acumularea nebună a lucrurilor materiale, ca şi când în hrană şi îmbrăcăminte ar sta viaţa însăşi. Nu aşa ar trebui să stea lucrurile în cazul creştinilor, care au un părinte ceresc, care le cunoaşte nevoile de bază.
Dacă creştinii şi-ar fixa ţelul de a-şi asigura dinainte toate nevoile lor pentru zilele viitoare, atunci tot timpul şi toate energiile lor ar fi consumate pentru acumularea de rezerve financiare. Niciodată n-ar mai şti dacă au economisit îndeajuns, deoarece există întotdeauna pericolul unui crah al bursei, pericolul inflaţiei, al catastrofelor de tot felul, al căderii la pat, loviţi de o boală sau de un accident năpraznic care să te lase paralizat pe toată viaţa. Asta înseamnă că Dumnezeu ar fi privat de slujirea pe care I-o datorează copiii Lui. Scopul real pentru care au fost creaţi şi convertiţi ei nu ar mai fi atins. Bărbaţi şi femei creaţi după chipul divin ar trăi pentru un viitor nesigur, pe acest pământ, în vreme ce ei ar trebui să trăiască având în vedere valorile proprii veşniciei. Prin urmare, Domnul face un legământ cu urmaşii Lui. El spune, în realitate: „Dacă vei pune interesele lui Dumnezeu pe locul întâi în viaţa ta, Eu îţi voi garanta împlinirea tuturor nevoilor tale viitoare. Dacă vei căuta mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, atunci Eu voi avea grijă ca ţie să nu-ţi lipsească niciodată nici unul din lucrurile de care ai trebuinţă în viaţă"