În împărăţia Domnului nostru, cei milostivi sunt binecuvântaţi, deoarece ei vor avea parte de milă. A fi milostiv înseamnă a-ţi demonstra compasiunea într-o manieră practică. Într-un anumit sens, înseamnă a nu-i pedepsi pe cei care s-au făcut vrednici de pedeapsă. Într-un sens mai cuprinzător, înseamnă a-i ajuta pe cei nevoiaşi, pe cei care nu se pot ajuta singuri. Dumnezeu şi-a arătat mila faţă de noi prin faptul că ne-a cruţat de judecata pe care o meritau păcatele noastre şi şi-a demonstrat bunătatea faţă de noi, prin lucrarea mântuitoare a lui Cristos. Noi îi imităm pe Dumnezeu atunci când ne purtăm cu mărinimie, cu compasiune.
Cei milostivi vor avea parte de milă. Aici Isus nu se referă la mila exprimată prin mântuirea pe care Dumnezeu o acordă unui păcătos care crede, întrucât acea milă nu depinde de faptul că cineva este sau nu milostiv, ci se dă în dar, necondiţionat. Mai degrabă, Domnul se referă la mila de toate zilele, atât de necesară în trăirea creştină, şi la mila din ziua de apoi, când vor fi date la iveală faptele cuiva (1Corinteni 3:2-15). Dacă ai fost nemilostiv, nu vei avea nici tu parte de milă, adică numărul răsplăţilor acordate va scădea în proporţie directă cu lipsa de milostenie de care ai dat dovadă faţă de alţii.