Urmează o binecuvântare rostită asupra celor care flămânzesc şi însetează după neprihănire. Acestora li se promite împlinirea dorinţei lor. Oamenii aceştia sunt pasionaţi după neprihănire, în propria lor viaţă. Ei tânjesc după cinste, integritate şi dreptate în societate. Ei caută sfinţenia practică, în biserică. Asemenea celor despre care scria Gămăliei Bradfor, ei sunt stăpâniţi de „o sete pe care n-o poate astâmpără nici un pârâu de pe pământ, de o foame pe care n-o poate satisface decât Cristos". Oamenii aceştia vor fi pe deplin săturaţi în împărăţia viitoare a lui Cristos. Ei vor fi săturaţi, deoarece neprihănirea va domni iar corupţia va fi înlocuită cu cele mai înalte norme morale.