Isus încheie acest fragment cu îndemnul: „Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru este desăvârşit! Termenul desăvârşit trebuie înţeles în lumina contextului. Nicidecum el nu înseamnă impecabil sau total lipsit de păcat. Versetele anterioare explică limpede că a fi desăvârşit sau perfect înseamnă a-i iubi pe cei ce ne urăsc, a ne ruga pentru cei ce ne urăsc, a ne ruga pentru cei ce ne persecută şi a fi omenoşi, atât cu prietenii, cât şi cu duşmanii. Perfecţiunea de aici este acea maturitate spirituală care îl învredniceşte pe creştin să-L imite pe Dumnezeu în răspândirea de binecuvântări către toţi, fără să ţină seama de faţa omului.