Exemplul ultim oferit de Domnul nostru pentru neprihănirea mai înaltă care se cere în împărăţia Sa priveşte modul în care ne tratăm duşmanii - subiect care decurge, în mod natural, din paragraful anterior. Legea îi învăţase pe israeliţi să-şi iubească aproapele (Levitic 19:18). Deşi nu li se spunea niciodată explicit să-şi urască duşmanii, acesta era duhul care stătea la baza unei doctrine de felul acesteia. Atitudinea aceasta constituia un rezumat al concepţiei nou-testamentale faţă de cei care îi persecutau pe copiii lui Dumnezeu (vezi Psalmul 139:21,22). Era o ostilitate permisă şi dreaptă, îndreptată împotriva duşmanilor lui Dumnezeu.