Ultima poruncă a lui Isus din acest paragraf ni se va părea la prima vedere cât se poate de nepractică pentru zilele noastre. „Celui ce-ţi cere dă-i şi nu-ţi întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine!" Preocuparea noastră obsesivă de a achiziţiona bunuri sau averi materiale ne face să ne cutremuram la ideea că ni s-ar cere să dăm din mână ceea ce am agonisit cu atâta trudă. Dar dacă am fi dispuşi să ne aţintim privirile mai mult asupra comorilor cerului şi ne-am mulţumi doar cu cele necesare traiului - hrană şi îmbrăcăminte - am interpreta cuvintele Domnului într-un sens mult mai literal şi cu mai multă râvnă. Afirmaţia lui Isus presupune că persoana care cere ajutor realmente are nevoie de acest ajutor. Întrucât este imposibil să ştim dacă nevoia este autentică şi justificată în toate cazurile, mai bine ar fi să procedăm cum a propus cineva: „Mai bine să-i ajutăm pe zece cerşetori care doar se prefac a fi cerşetori, decât să întoarcem spatele unui singur om aflat cu adevărat la strâmtoare."
Omeneşte vorbind, comportamentul propus de Isus aici este imposibil de pus în practică. Numai persoana stăpânită de Duhul Sfânt va putea trăi o viaţă de sacrificiu proprie. Numai în măsura în care Mântuitorului I se dă prilejul să-Şi trăiască viaţa în credincios, vor putea insultele, nedreptăţile (v. 40) şi inconvenientele (v. 41) să fie răsplătite cu dragoste. Aceasta este aşa-numita „evanghelie a celor ce merg două mile".