Binecuvântaţi sunt cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi! Asta nu se referă la văicăreala cuiva datorită vicisitudinilor vieţii. Mai degrabă, este întristarea pe care o resimte cineva datorită părtăşiei cu Cristos. Este un act de participare voită, alături de Isus, la suferinţele prin care trec năpăstuiţii lumii, la durerile pricinuite de păcat. Prin urmare, ea cuprinde nu numai întristarea pentru păcatul propriu, ci şi întristarea pentru starea jalnică în care se află lumea, pentru faptul că L-a respins pe Mântuitorul, şi pentru pierzarea de care vor avea parte cei ce repudiază îndurarea Sa. Cei care plâng vor fi mângâiaţi în ziua în care „Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor" (Apocalipsa 21:4). Credincioşii plâng doar în viaţa aceasta, dar întristarea de acum a necredincioşilor nu este decât o mică fărâmă din durerea veşnică de care vor avea cândva parte.