Pentru creştin jurământul este inutil, deoarece „da" al său trebuie să fie da iar „nu" nu! A recurge la un limbaj mai potenţat înseamnă a recunoaşte că Satan - cel rău - stăpâneşte în viaţa noastră. Nu există împrejurări în care minciuna să poată fi justificată în viaţa creştinului.
Pasajul acesta interzice, de asemenea, şi exagerările sau încercările de a induce pe cineva în eroare. Textul de faţă nu ne interzice însă să depunem jurământ în faţa unor instanţe judecătoreşti. Isus însuşi a depus mărturie sub jurământ înaintea Marelui Preot (Matei 26:63). La fel şi Pavel a recurs la un jurământ, când L-a luat pe Dumnezeu de martor că scrierea sa a fost autentică şi adevărată (2Corinteni 1:23;Galateni 1:20)