G. Isus condamnă jurămintele (5:33-37)
Legea lui Moise conţinea mai multe prohibiţii împotriva faptului de a jura pe Numele lui Dumnezeu (Levitic 19:12;Numeri 30:2;Deuteronom 23:21). A jura pe Numele lui Dumnezeu înseamnă să-L iei pe El ca martor al faptului că spui adevărul, iudeii căutau să evite infracţiunea de a depune mărturie mincinoasă jurând pe Numele lui Dumnezeu prin înlocuirea Numelui Său cu alţi termeni cum ar fi: cer, pământ, Ierusalim sau capul lor, jurând pe aceste elemente.
Isus condamnă acest gen de eludare a prevederilor legii, calificând-o drept făţărnicie, şi interzice orice formă de jurământ în conversaţia obişnuită. Nu numai că era o dovadă de ipocrizie, dar era şi inutil să încerci să eviţi invocarea Numelui lui Dumnezeu prin înlocuirea Lui cu un alt termen. A jura pe cer înseamnă a jura pe tronul lui Dumnezeu. A jura pe pământ înseamnă a jura pe scaunul picioarelor Sale. A jura pe Ierusalim înseamnă a jura pe cetatea de scaun a regelui. Chiar a jura pe propriul tău cap îl implică pe Dumnezeu, deoarece El este Creatorul a toate.