Cel care vorbeşte aici – să nu uităm – este Mesia, Împăratul lui Israel. Învăţătura Lui a fost numită Carta sau Constituţia Împărăţiei, pentru că ea enunţă condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească supuşii. Câtă deosebire între aceasta şi constituţiile naţiunilor de pe pământ! În timp ce codurile de legi ale oamenilor au la bază apărarea drepturilor persoanei şi regula egoistă: „Fiecare pentru el!“, învăţătura Domnului Isus stabileşte nu numai principiile non-violenţei, ci pune bazele iubirii, ale smereniei şi ale renunţării, principii total străine de spiritul acestei lumi! Mulţi cred că asemenea principii nu pot fi aplicate pe pământul pe care trăim. Oare creştinii care le respectă ad-litteram vor fi ei victimele fără apărare ale abuzurilor de tot felul? Să fim siguri că Dumnezeu va şti să-i protejeze. În plus, un asemenea comportament va putea fi o mărturie puternică pentru cei care vor dori să-i facă rău credinciosului, reuşind chiar să-l motiveze să se întoarcă la Dumnezeu.Versetele 38-48 ne umilesc şi totodată ne mustră. Cât de departe suntem noi de Cel despre care ne vorbesc 1 Petru 2.22,23; Iacov 5.6 şi atâtea alte pasaje...! Ceea ce-i conferea autoritate învăţăturii Domnului era tocmai faptul că El făcea ceea ce îi învăţa pe alţii (7.29).