Păstrarea unui cuget neîntinat reclamă o disciplină foarte riguroasă, auto-impusă. Astfel, Isus ne-a învăţat că dacă vreun mădular al trupului nostru ne face să păcătuim, ar fi mai bine să pierdem acel mădular în timpul vieţii, decât să ne pierdem sufletul pe vecie. Suntem oare îndemnaţi să luăm cuvintele lui Isus la propriu? Să fi promovat El oare auto-mutilarea? Cuvintele au un înţeles literal doar în măsura în care, dacă am fi în situaţia în care realmente să existe pericolul să ne pierdem sufletul, atunci într-adevăr ar fi de preferat să ne pierdem mădularul care ne-a făcut să cădem în păcat. Din fericire însă, niciodată nu se va ivi un caz limită de acest gen, deoarece Duhul Sfânt îi dă putere credinciosului să trăiască o viaţă sfântă. Totuşi şi credinciosul trebuie să coopereze din plin cu Duhul Sfânt şi să se poarte disciplinat cu trupul său.