Primul este cazul în care o persoană se mânie pe fratele său fără motiv. (textul critic în notele de subsol din versiunea NKJV omite cuvintele without a cause - fără nici o pricină - care ar exclude chiar şi indignarea de factură neprihănită.) Cel acuzat de acest delict ar fi în pericol de judecată - adică ar putea fi adus în faţa instanţelor judecătoreşti. Cei mai mulţi oameni se simt îndreptăţiţi atunci când se mânie, crezând că mânia lor are la bază o cauză întemeiată, dar mânia nu este justificată decât atunci când este în joc onoarea lui Dumnezeu sau când este nedreptăţită o altă persoană. Nu este voie să fim mânioşi niciodată atunci când mânia noastră este o expresie a răzbunării noastre pentru o nedreptate care ni s-a făcut.

Chiar şi mai serios este păcatul de a-ţi insulta fratele. În vremea lui Isus, oamenii foloseau cuvântul Raca (un termen aramaic, având sensul de „gol") cu încărcătură de dispreţ şi batjocură. Cei care foloseau acest termen se expuneau pericolului de a fi duşi în faţa consiliului, adică erau pasibili de a fi judecaţi înaintea Sinedriului, tribunalul suprem al ţării.

În fine, a-i spune cuiva „prostule" este a treia formă de mânie nelegiuită pe care o condamnă Isus. Aici cuvântul prost (sau nebun) înseamnă mai mult decât un simplu neajutorat mintal. Este vorba de o încărcătură morală, sensul fiind acela că dacă e prost, merită să moară, aceasta fiind dorinţa implicită a celui care rosteşte acest termen de ocară. Astăzi este la ordinea zilei să auzi pe cineva zicând „Să te bată Dumnezeu!" Cu alte cuvinte, se apelează la Dumnezeu ca El să condamne pe cineva la pierzarea în iad. Isus afirmă că cel care rosteşte un asemenea blestem este pasibil de focul iadului (îl paşte focul gheenei). Trupurile neînsufleţite ale criminalilor executaţi erau adesea aruncate într-o groapă aprinsă din afara Ierusalimului, cunoscută sub denumirea de Valea Hinnom sau Gheena. E o întruchipare realistă a focurilor iadului, care nu se vor stinge niciodată.

Nu se poate diminua cu nimic severitatea cuvintelor rostite de Mântuitorul. El ne învaţă că mânia conţine germenii crimei de ucidere, că limbajul grosolan conţine spiritul crimei de omor şi că vorbele de batjocură sau blestem implică dorinţa de a ucide. Amplificarea treptată a crimelor necesită aplicarea unor pedepse treptate: judecata, soborul şi focul iadului. În împărăţia cerurilor Isus se va ocupa de păcate în funcţie de gravitatea lor.