Iudeii din timpul lui Isus ştiau că actul uciderii este interzis de Dumnezeu şi că ucigaşul este pasibil de pedeapsă. Lucrul acesta era valabil încă înainte de a fi fost dată legea (Geneza 9:6), fiind încorporat ulterior în lege (Exod 20:13;Deuteronom 5:17), Prin cuvintele: „Dar Eu vă spun" Isus instituie un amendament la învăţătura despre ucidere. Din acel moment nimeni nu se mai putea lăuda că nu a ucis pe nimeni. Isus spune acum: „în împărăţia Mea, nu ai voie nici măcar să gândeşti ca un ucigaş." (să ai gânduri ucigaşe... să ucizi cu gândul). El scoate în evidenţă rădăcina actului de ucidere şi ne previne cu privire la pericolele celor trei forme de mânie vinovată.