Oamenii nu aprind o lampă, pentru ca s-o pună sub un obroc. Ci o aşează pe un stativ, pentru ca să dea lumină tuturor celor din casă. Dumnezeu nu a rânduit ca noi să reţinem lumina învăţăturii Sale doar pentru noi înşine, ci, mai degrabă s-o împărţim cu alţii. Aşa ar trebui să lăsăm să strălucească lumina noastră, încât oamenii, văzând faptele noastre bune, să-L slăvească pe Tatăl din cer. Accentul se pune aici pe lucrarea de şlefuire a caracterului creştin. Farmecul unor vieţi în care poate fi văzut limpede Cristos glăsuieşte mai convingător decât toată elocvenţa noastră.