Lucrarea lui Isus în Iudeea, ce durase aproape un an, nu este trecută în revistă de Matei. Această perioadă de un an este parcursă la Ioan 1-4 şi, cronologic, trebuie inserată între versetele 11 şi 12 din Matei 4. Matei trece direct de la momentul ispitirii Domnului la lucrarea Sa din Galileea.

Când Isus a auzit că Ioan Botezătorul fusese aruncat în închisoare, şi-a dat seama că faptul constituia un indiciu al propriei Sale respingeri. Respingându-l pe precursorul Regelui, oamenii L-au repudiat, în fapt, pe însuşi Regele. Dar nu frica a fost aceea care L-a determinat să meargă spre nord, în Galileea, întrucât chiar aici era centrul împărăţiei lui Irod - acelaşi rege care tocmai îl întemniţase pe Ioan. Mutându-se în Galileea Neamurilor, El a arătat că actul de respingere a Sa de către iudei avea să se soldeze cu extinderea Evangheliei şi la Neamuri.