Dându-şi seama că Isus nu avea nici un păcat de care să se pocăiască, Ioan s-a codit să-L boteze pe Domnul Isus. Instinctul său corect l-a îndemnat să sugereze că ordinea ar trebui inversată, Isus cuvenindu-se să-l boteze pe Ioan! Deşi Isus n-a negat faptul că, într-adevăr, aşa stăteau lucrurile, a repetat însă cererea de a fi botezat de Ioan, acesta fiind un act adecvat, menit să împlinească toată neprihănirea. El a considerat drept adecvat ca prin botez să se identifice cu acei israeliţi evlavioşi care veneau să fie botezaţi în vederea pocăinţei. Semnificaţia botezului lui Isus este însă mult mai profundă. Pentru El botezul era un ritual care simboliza toate cerinţele de neprihănire ale lui Dumnezeu raportate la păcatul omului. Cufundarea Sa în apă a prefigurat botezul Său ulterior în apele judecăţii lui Dumnezeu la Calvar. Ieşirea Sa din apă a întruchipat învierea Sa. Prin moartea, îngroparea şi învierea Sa, El a satisfăcut toate cerinţele justiţiei divine, asigurând temelia sigură, pe a cărei bază să poată fi îndreptăţiţi păcătoşii.