În versetele 7-10, Ioan se referise exclusiv la farisei şi saduchei (vezi v. 7), dar acum el pare să se adreseze întregului auditoriu, în care erau cuprinşi şi credincioşii adevăraţi, şi cei falşi. Ioan explică apoi deosebirea dintre lucrarea lui şi cea a lui Mesia, care avea să vină. Ioan a botezat cu apă, în vederea pocăinţei - apa având doar un rol ceremonial, fără putere reală de curăţire; iar pocăinţa, chiar în cazul când era autentică, nu-i conferea persoanei respective mântuire deplină. În concepţia lui Ioan, lucrarea desfăşurată de el avea un caracter pregătitor şi parţial, Ioan urmând să fie apoi total eclipsat de Mesia. El, Mesia, avea să fie mai puternic, mai vrednic. Lucrarea Lui avea să cunoască o răspândire şi o putere de penetraţie mult mai mare, întrucât El avea să boteze cu Duhul Sfânt şi cu foc.

Botezul cu Duhul Sfânt se deosebeşte de botezul cu foc. Primul este un botez al binecuvântării; al doilea - botezul judecăţii! Primul a avut loc la Rusalii, al doilea încă nu a survenit. De primul au parte toţi cei care cred cu adevărat în Domnul Isus, iar de al doilea botez - de cel cu foc - vor avea parte toţi necredincioşii. Primul avea să fie aplicat tuturor israeliţilor pentru care botezul era un semn exterior al pocăinţei interioare; al doilea era destinat fariseilor şi saducheilor, cum şi tuturor celor care nu făceau deloc dovada unei pocăinţe adevărate. Unii susţin că botezul cu Duhul Sfânt şi botezul cu foc ar fi unul şi acelaşi eveniment, cu alte cuvinte, că botezul cu foc s-ar referi la limbile de foc care au apărut când S-a coborât Duhul Sfânt, la Rusalii. Dar în lumina versetului 12, care echivalează focul cu judecata, probabil că nu putem interpreta versetul respectiv în sensul unei atari echivalenţe. A nu se uita că imediat după ce se refera la botezul cu foc, Ioan aminteşte de judecată. Domnul este înfăţişat la treierat, cu lopata în mână, aruncând grâul în aer pentru a-l cerne. Grâul (adevăraţii credincioşi) cade direct pe pământ şi este transportat apoi în hambar. Dar pleava (necredincioşii) este transportată de vânt la o oarecare distanţă, după care este adunată şi arsă într-un foc care nu se stinge. Focul din versetul 12 înseamnă judecată şi, întrucât acest verset este o amplificare a versetului 11, e logic să conchidem că botezul cu foc este un botez al judecăţii.