Totuşi mitul acesta persistă printre mulţi iudei (şi neiudei!) până în ziua de astăzi. Dar nu e singurul mit; mai sunt şi altele. Wilbur Smith rezumă două dintre ele:

1. Mai întâi de toate, s-a avansat sugestia că femeile s-au dus, din greşeală, la alt mormânt. Să examinăm enormitatea acestei afirmaţii. Oare ai putea să nu nimereşti mormântul celei mai dragi fiinţe din viaţa ta, în intervalul dintre vineri după-masă şi duminică dimineaţă? Mai mult, acesta nu era cimitirul lui Iosif din Arimateea, ci grădina lui particulară, în care nu se mai aflau alte morminte.

Dar să admitem că ar fi putut să existe şi alte morminte acolo (deşi ştim că nu erau); şi să zicem că femeile, cu privirea înlăcrimată, au nimerit din greşeală la alt mormânt. Bun! Să zicem că femeile ar fi putut greşi. Dar impetuosul Petru, cel cu pumnii tari, însoţit de Ioan - amândoi pescari pricepuţi, care nu aveau privirea înceţoşată de lacrimi - s-au dus şi ei la mormânt şi l-au găsit gol. Vă puteţi imagina ca şi ei să fi greşit mormântul? Dar mai mult, când au ajuns la mormânt şi l-au găsit gol, acolo se afla un înger, care a spus: „El nu este aici. A înviat. Veniţi şi vedeţi unde zăcea Domnul." Puteţi crede că nici îngerul nu a reuşit să se ducă Ia mormântul care trebuia? Cu toate acestea, s-au găsit destui „deştepţi", care să susţină aceste teorii! Dar această teorie este total lipsită de sens!

2. Alţii au sugerat că Isus nu a murit, ci doar a leşinat şi că a fost resuscitat, cumva, în mormântul acela umed, după care a ieşit din mormânt. Dar piatra cea mare fusese sigilată cu peceţile guvernului roman. Nici un om din interiorul acelui mormânt nu putea da la o parte piatra care glisase în jos, pe canalul ce i se săpase, până când a acoperit intrarea mormântului. El nu a ieşit din acel mormânt ca un invalid anemic.

Adevărul simplu este că învierea Domnului Isus este un fapt bine atestat al istoriei. El S-a înfăţişat viu ucenicilor Săi după patimile Sale, prin numeroase probe infailibile. Gândiţi-vă la cazurile specifice când S-a arătat alor Lui:

1. Mariei Magdalena (Marcu 16:9-11).

2. Femeilor (Matei 28:8-10).

3. Lui Petru (Luca 24:34).

4. Celor doi ucenici ce mergeau pe drumul spre Emaus (Luca 24:13-32).

5. Ucenicilor, cu excepţia lui Toma (Ioan 20:19-25).

6. Ucenicilor, între care se afla acum şi Toma (Ioan 20:26-31).

7. Celor şapte ucenici la Marea Galileii (Ioan 21).

8. La peste 500 de credincioşi (1Corinteni 15:7).

9. Lui Iacov (lCorinteni 15:7).

10. Ucenicilor pe Muntele Măslinilor (Fapte 1:3-12).

Una din pietrele mari - de nezdruncinat şi imposibil de înlocuit - care stau la temelia credinţei creştine este dovada istorică a învierii Domnului Isus Cristos. Asta ne conferă - ţie, drag cititor, şi mie - tăria de a rămâne victorioşi pe baricadele credinţei, întrucât avem o situaţie care nu poate fi contrazisă, e imposibil de combătut. Da, poate fi respinsă sau negată, dar nu poate fi contestată.