Este uşor să ne imaginăm consternarea liderilor religioşi. Preoţii au ţinut sfat cu bătrânii, să stabilească ce aveau de făcut. În disperarea lor, i-au mituit pe soldaţi, ca aceştia să răspândească povestea fantastică potrivit căreia, în timp ce dormeau soldaţii, ucenicii Domnului ar fi venit şi ar fi furat trupul lui Isus!
Această explicaţie, în loc să rezolve problemele cu care erau confruntaţi, nu a făcut altceva decât să dea naştere la şi mai multe semne de întrebare. De ce au dormit soldaţii, când trebuiau să stea de pază? Cum ar fi putut ucenicii să rostogolească piatra, fără să-i trezească pe soldaţi? Cum de a fost posibil ca toţi soldaţii să adoarmă în acelaşi timp? Dacă au dormit, de unde au ştiut că ucenicii au furat trupul? Dacă povestea era adevărată, de ce a trebuit să fie mituiţi soldaţii pentru a o răspândi? Dacă ucenicii au furat trupul, cum de au avut timp să-l dezbrace de fâşiile cu care fusese învelit în mormânt şi să fi împăturit şi pus în alt loc, singur, ştergarul cu care fusese înfăşurat capul lui Isus? (Luca 24:12;Ioan 20:6,7).