Pilat i-a dat permisiunea şi Iosif, pătruns de iubire sfântă, a îmbălsămat trupul lui Isus, înfăşurându-l într-o pânză curată de in şi punând mirodenii între feşe. Apoi l-a aşezat în propriul său mormânt nou, săpat în stânca solidă. Iar la gura mormântului a aşezat o piatră mare, sub formă de piatră de moară, aşezată în cant de-a lungul unui canal, săpat şi el din stâncă.
Cu multe secole înainte, Isaia prezisese:
„Groapa Lui a fost rânduită împreună cu cei răi, dar mormântul Lui a fost cu cel bogat" (Isaia 53:9). Negreşit, duşmanii Lui intenţionaseră să-I arunce trupul în Valea Hinnom, ca să fie mistuit de focurile ce incinerau gunoaiele sau să-L mănânce vulpile. Dar Dumnezeu a intervenit în planurile lor, contramandându-le şi folosindu-se de Iosif, pentru a Se asigura că El va fi îngropat cu cel bogat.