T. Îngroparea în mormântul lui Iosif (27:57-61)
Iosif din Arimateea, un om bogat şi membru al Sinedriului, nu fusese de acord şi nu luase parte la decizia Consiliului de a-L da pe Isus în mâna lui Pilat (Luca 23:51). Dacă până în acest punct fusese doar un ucenic secret al Domnului, acum nu s-a mai temut, ci a ieşit la suprafaţă. Cu mult curaj, el s-a dus la Pilat şi i-a cerut permisiunea să-L înhumeze pe Domnul, încercăm să ne imaginăm cât de surprins va fi fost Pilat şi cât de înciudaţi vor fi fost iudeii, să constate că un membru al Sinedriului a luat o poziţie publică de ataşament faţă de Cel Răstignit. Într-un sens real, Iosif s-a îngropat pe sine, din punct de vedere economic, social şi religios, atunci când a îngropat trupul lui Isus. Acest act l-a separat pe vecie de mai marii zilei, de reprezentanţii puterii, care L-au ucis pe Isus.