L. Căinţa lui Iuda şi moartea sa (27:3-10)
Dându-şi seama ce păcat a comis, că a vândut sânge nevinovat, Iuda a adus înapoi cei treizeci de arginţi şi i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor. Aceşti urzitori neîntrecuţi, care cooperaseră cu atâta râvnă cu numai câteva ore mai înainte, acum n-au mai vrut să aibă de a face nimic cu această chestiune, Iuda s-a ales astfel cu una din amarele rezultate ale trădării. L-a cuprins remuşcarea, dar nu a demonstrat acel gen de pocăinţă evlavioasă, care duce la mântuire. Mai degrabă, el a regretat urmările pe care le-a avut crima comisă asupra lui însuşi, căci nici acum el nu a fost dispus să-L recunoască pe Isus Cristos ca Domn şi Salvator.