Două au fost procesele la care a fost supus Domnul Isus: unul a fost procesul religios, în faţa autorităţilor, romane. Corelând relatările tuturor evangheliilor, aflăm că fiecare proces a avut trei etape. Relatarea lui Ioan despre procesul iudaic arată că Isus a fost adus mai întâi înaintea socrului lui Caiafa, Ana. Relatarea lui Matei începe cu a doua etapă, desfăşurată la locuinţa marelui preot, Caiafa. Acolo erau întruniţi membrii sinedriului. În mod obişnuit, acuzaţilor li se dădea prilejul de a-şi pregăti apărarea. Dar liderii religioşi, în disperarea lor, I-au răpit dreptul de a-Şi pregăti apărarea (în „închisoare") şi a fost văduvit de prevederile justiţiei (vezi Isaia 53:8, unde, în versiunea King James se spune: „He was taken from prison and from jugment" - sau „El a fost luat/răpit de la închisoare şi dreptate". În ediţia de Iaşi a Bibliei, publicată în 1874, versetul e redat aproximativ la fel: „Răpitu a fostu de apăsare şi judecată." Cu alte cuvinte, cum afirmă textul comentariului: în toate privinţele I s-a negat dreptul la un proces echitabil, n.tr.)
În această noapte, fariseii, saducheii, cărturarii şi bătrânii care alcătuiau Sinedriul au demonstrat o lipsă totală de respect pentru propriile lor reguli şi proceduri, sub a căror incidenţă aveau datoria să opereze. În primul rând, era interzis să se întrunească pe timp de noapte sau în cursul oricăruia dintre praznicele iudaice. Bineînţeles, nu le era îngăduit să mituiască martorii, pentru ca aceştia să comită sperjur. Apoi o sentinţă de moarte nu putea fi emisă decât după ce s-a scurs o noapte. Şi, în sfârşit, dacă întrunirea lor nu avea loc în Sala de Piatră Săpată, din zona templului, verdictele lor nu aveau putere de lege. Dar în dorinţa lor arzătoare de a scăpa de Isus, reprezentanţii puterii în statul evreu n-au ezitat să încalce propriile lor legi.