Atunci Isus le-a amintit mulţimilor distonanta gestului lor de a ieşi după El ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege. Doar niciodată nu-L văzuseră recurgând la violenţă sau acte de jaf. Dimpotrivă, El fusese un învăţător liniştit, stând toate zilele în templu şi învăţându-i pe oameni. Dacă ar fi vrut, ar fi putut să-L prindă cu uşurinţă atunci, dar n-au făcut-o. Prin urmare, cum se făcea că vin acum cu săbii şi cu ciomege? Omeneşte vorbind, purtarea lor era iraţională.