Era prima zi a sărbătorii (praznicului) Azimilor, prilej când se elimina orice aluat din casele evreilor. Ce gânduri Îl vor fi animat pe Domnul, când Şi-a trimis ucenicii să caute un om al cărui nume nu este menţionat, care urma să-i conducă la casa rânduită pentru acest scop? Probabil îndrumările au fost vagi, tocmai pentru a nu le permite conspiratorilor să le dea de urmă. În orice caz, observăm cunoaşterea perfectă a Domnului Isus cu privire la persoane individuale, la locul unde se aflau şi la gradul de disponibilitate de a coopera. Reţineţi cuvintele: „Învăţătorul zice: «Vremea Mea este aproape; voi ţine Pastele cu ucenicii Mei în casa ta.»" Domnul îşi înfrunta moartea apropriată cu un calm desăvârşit, cu o adâncă pace lăuntrică. Cu un gest de delicateţe desăvârşită, El a organizat această masă specială. Ce mare a fost privilegiul de care a avut parte acest om anonim să pună la dispoziţie casa pentru acest ultim Paşte!