Dacă acest om ar fi câştigat un talant cu talantul ce-l avea, ar fi primit aceleaşi elogii ca ceilalţi slujitori. În schimb, singura sa recoltă a fost o groapă în pământ!
Talantul său i-a fost luat şi dat celui cu zece talanţi - în conformitatea cu o lege care funcţionează în domeniul spiritual: „Celui ce are i se va mai da, şi va avea de prisos, dar de la cel ce n-are se va lua şi ceea ce are!" Cei care doresc să se lase folosiţi pentru slava lui Dumnezeu vor primi mijloacele necesare. Cu cât vor face mai mult pentru Domnul, cu atât mai mult vor fi învredniciţi să facă pentru El. Dimpotrivă, vom pierde tot ceea ce nu punem în lucru. Atrofia este răsplata indolenţei.
Referirea la „zarafi" (sau „bancheri") în versetul 27 sugerează că dacă nu putem folosi bunurile noastre pentru Domnul, atunci ar fi indicat să le dăm altora, care ştiu cum să se folosească de ele. Bancherii, în acest caz, ar putea fi misionari, societăţi biblice, edituri creştine, programe radiofonice de vestire a evangheliei, etc. Într-o lume ca cea în care trăim, nu există scuze pentru a lăsa banii să lâncezească. Pierson ne face o recomandare utilă în acest sens:
Sufletele şovăielnice, neadecvate pentru slujirea îndrăzneaţă şi independentă în folosul împărăţiei, ar putea corela incapacitatea lor cu capacitatea şi agerimea altora, care vor fructifica darurile şi bunurile puse la dispoziţie de aceste suflete, pentru ca ele să poată fi folosite de Stăpân şi de biserica Sa... Ispravnicul (administratorul) poate avea bani ori poate avea alte daruri, care pot fi valorificate, dar îi lipseşte credinţa şi prevederea, nu are suficientă energie şi înţelepciune. „Schimbătorii" Domnului îi vor putea arăta cum poate aduce el câştig pentru Stăpânul... Biserica există şi pentru ca tăria unui membru să poată veni în ajutorul altuia, mai slab, pentru ca, prin cooperarea tuturor, puterea celor mai tari şi a celor mai slabi să poată fi mărită.