Al treilea slujitor nu a avut ce să-i dea stăpânului său decât insulte şi scuze. Astfel el l-a acuzat pe stăpânul său că este aspru şi nerezonabil, că seceră de unde n-a semănat şi că strânge de unde n-a vânturat. Scuza robului acestuia a constat în aceea că teama sa l-a paralizat şi l-a determinat să îngroape talantul. Slujitorul acesta a fost negreşit un necredincios, întrucât nici un credincios autentic nu ar fi nutrit asemenea gânduri la adresa stăpânului său.