I. Parabola talanţilor (25:14-30)
Parabola aceasta ne învaţă şi ea că atunci când va reveni Domnul, vor exista slujitori autentici şi slujitori falşi. Istoria gravitează în jurul unui om, care, înainte de a pleca într-o călătorie lungă, şi-a strâns robii (slujitorii) şi le-a dat fiecăruia dintre ei diferite sume de bani, potrivit cu capacitatea lor. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi iar ultimului unu. Ei aveau datoria să folosească banii în aşa fel încât aceştia să-i aducă câştig stăpânului. Omul cu cinci talanţi a mai câştigat cinci. Cel cu doi talanţi a reuşit să-i dubleze. Dar omul cu un singur talant l-a îngropat.
Nu e greu să vedem că Cristos este stăpânul iar călătoria lungă este perioada dintre prima şi a doua Sa venire. Cei trei slujitori sunt israeliţi aflaţi în viaţă în timpul Marii Strâmtorări, însărcinaţi cu răspunderea de a purta de grijă intereselor Domnului absent. Ei primesc responsabilitatea în funcţie de capacităţile individuale ale fiecăruia.