H. Parabola celor zece fecioare (25:1-13)
Primul cuvânt, „Atunci", stabilind legătura cu capitolul 24, plasează în mod evident această, parabolă în perioada precedentă şi concomitentă cu revenirea Regelui pe pământ. Isus aseamănă împărăţia cerurilor din vremea aceea cu zece fecioare, care şi-au luat candelele, şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele au fost înţelepte, luându-şi untdelemn pentru candelele lor. Celelalte cinci nu au fost înţelepte, căci nu şi-au luat untdelemn. Pe când aşteptau, toate au adormit.
Cele cinci fecioare înţelepte reprezintă adevăraţii ucenici ai lui Cristos în timpul Marii Strâmtorări. Candelele simbolizează mărturia iar uleiul (untdelemnul) 11 simbolizează pe Duhul Sfânt. Fecioarele nechibzuite îi reprezintă pe cei care mărturisesc că au nădejdea venirii lui Mesia, dar n-au fost niciodată convertiţi şi astfel nu îl au pe Duhul Sfânt. Mirele este Cristos, Regele; întârzierea Lui simbolizează perioada dintre cele două Veniri ale Sale. Faptul că toate cele zece fecioare au dormit ne arată că pe dinafară nu se deosebeau prea mult unele de altele.