La încheierea Marii Strâmtorări, se vor produce groaznice perturbaţii în ceruri. Soarele se va întuneca şi, întrucât lumina lunii este doar o reflecţie a luminii soarelui, luna nu-şi va mai da lumina. Stelele vor cădea din cer iar planetele vor fi deviate de la orbitele lor obişnuite. E inutil să menţionăm că aceste perturbaţii cosmice de o aşa anvergură vor afecta clima, mareele şi anotimpurile de pe pământ.
Ne putem forma o imagine vagă a ceea ce se va întâmpla atunci, dacă citim descrierea pe care o face Velikovsky schimbărilor care s-ar produce în cazul în care doar un alt corp ceresc s-ar apropia de pământ, provocând o înclinaţie a axei sale:
În acel moment, un seism extraordinar de puternic ar cutremura întregul pământ. Aerul şi apa ar continua să se mişte prin inerţie; uraganele ar cuprinde pământul iar mările ar inunda continentele, purtând cu ele pietriş, nisip şi fauna marină, pe care le-ar depozita pe uscat. S-ar dezvolta o temperatura foarte ridicată, care ar topi rocile; ar erupe vulcanii; lava s-ar revărsa, pătrunzând în fisuri şi acoperind mase uriaşe de teren. Munţii ar ţâşni în mijlocul şesurilor, mulţi dintre ei încălecând peste alţi munţi existenţi, provocând sciziuni şi rupturi masive. Lacurile s-ar goli de apă, râurile şi-ar schimba cursul; regiuni uriaşe ale pământului, împreună cu toţi locuitorii lor, ar cădea sub valurile mării. Pădurile ar arde iar uraganul şi mările învolburate le-ar smulge din rădăcini, adunându-le în grămezi uriaşe. Mări s-ar transforma în deserturi iar apele ar dispare.