Ei respectau ritualuri şi datini religioase, ca să fie văzuţi de oameni, şi nu din convingerea lor lăuntrică. Un exemplu, în acest sens, îl constituia folosirea filacteriilor. Când le-a poruncit israeliţilor să lege cuvintele Sale ca semn pe mâinile lor şi ca fruntarii între ochii lor (Exod 13:9,16;Deuteronom 6:8;11:18), gândul avut în vedere de Dumnezeu a fost ca legea să fie mereu înaintea lor, călăuzindu-le activităţile. Ei au redus această poruncă spirituală la o interpretare fizică, literală. Şi astfel au încapsulat versete din Scriptură în cutii de piele, pe care le-au legat de mâini sau de frunte. Ei nu erau preocupaţi de împlinirea legii, cât de purtarea acestor filacterii ridicol de mari, care să le dea înfăţişarea de oameni superspirituali. Legea mai poruncea ca evreii să poarte ciucuri cu fir albastru la colţurile hainelor lor (Numeri 15:37-41;Deuteronom 22:12). Aceste trăsături distinctive aveau menirea să le reamintească faptul că erau un popor deosebit şi că trebuiau să aibă o purtare net separată de restul popoarelor, de Neamuri. Fariseii nesocoteau învăţămintele spirituale şi se mulţumeau să-şi facă ciucurii cât mai lungi.