Este foarte semnificativ acest capitol din Biblie, care, deşi conţine atâtea condamnări rostite de Domnul Isus, se încheie însă cu lacrimile Sale! După ce a fost respins cu atâta furie de farisei, El rosteşte o plângere zguduitoare la adresa cetăţii care a pierdut prilejul. Repetarea numelui: „O, Ierusalime, Ierusalime!" este încărcată de emoţie nespus de adâncă. Este cetatea care i-a ucis pe profeţi şi i-a omorât cu pietre pe solii trimişi de Dumnezeu. Cu toate acestea, Domnul a iubit-o şi, cu dragă inimă, i-ar fi strâns la piept pe copiii ei - cum îşi strânge găina puii sub aripi - dar ea nu a vrut să se lase îmbrăţişată.